37. 37? 37…
hai acasă în casa părintească
din satul bunicilor pe strada care poartă
numele tatălui
”ce devreme s-a deschis alimentara”
vorbeau două fetiţe la intrarea în sat fosta şosea nr. 1 a URSS
pe lîngă stîlpul de pe care iar s-a furat tăbliţa cu numele localităţii
”e ora 7 şi deja e deschisă”
se mira una dintre ele
au trecut pe lîngă mine şi n-au zis
”nici bonjur, nici pupă-mă-n cur”
cum spunea vecina Maria Fîrladanca despre ”copiii
măhălii” cum spunea vecina Valea Porc
”la vîrsta ta noi vă aveam pe amîndoi şi construisem şi casa deja”
îmi spunea cu vreo 10 ani în urmă mama
”dar voi ce-aţi făcut în viaţă?”
a întrebat-o frate-meu cu cîteva zile în urmă
dar avea o scuză: băuse şi el un pic mai mult
am dus busuioc la mormîntul tatălui
şi mi-am zis să nu uit cumva să-mi iau şi eu cînd voi pleca
naşul părinţilor a zis că el cel mai bine se simte cînd bea
un pahar de vin cu tata în bibliotecă
”hai în bibliotecă – a zis – ştiu că finu e aici – a zis el în bibliotecă – finu
eu îţi port pălăria e adevărat că destul de rar
dar de sărbători o port”
la 37 de ani mă simt tînăr
sînt la fel de tînăr ca părinţii mei la 21
cînd încă le dominam doar gîndurile (lui tata)
şi corpul (mamei)
la 37 sînt mai rău ca la 20 de ani
tot fără bani dar şi fără timp
sînt atît de tînăr încît mi-am uitat acasă verigheta
şi am uitat să-mi iau busuioc
sînt tînăr
şi vă salut din tot viitorul
pe care-l am în faţă
viitor inevitabil care-
şi trage sufletul
pe scări
dar are o scuză:
a mers cam mult şi a băut cam mult
Mihail Vakulovski
Alexandru Pecican 