Archive for ovidiu pecican

ACTA: Un antentat la libertate

Posted in Uncategorized with tags , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , on 30 January 2012 by Alexandru Pecican

Către europarlamentarii români:

elena.basescu@europarl.europa.eu ;

theodordumitru.stolojan@europarl.europa.eu;

monica.macovei@europarl.europa.eu;

traian.ungureanu@europarl.europa.eu;

cristiandan.preda@europarl.europa.eu;

marian-jean.marinescu@europarl.europa.eu;

iosif.matula@europarl.europa.eu;

sebastianvalentin.bodu@europarl.europa.eu;

petru.luhan@europarl.europa.eu;

rares-lucian.niculescu@europarl.europa.eu;

oana.antonescu@europarl.europa.eu;

adrian.severin@europarl.europa.eu;

rovana.plumb@europarl.europa.eu;

ioanmircea.pascu@europarl.europa.eu;

silviaadriana.ticau@europarl.europa.eu;

dacianaoctavia.sarbu@europarl.europa.eu;

corina.cretu@europarl.europa.eu;

victor.bostinaru@europarl.europa.eu;

georgesabin.cutas@europarl.europa.eu;

catalin-sorin.ivan@europarl.europa.eu;

ioan.enciu@europarl.europa.eu;

norica.nicolai@europarl.europa.eu;

adinaioana.valean@europarl.europa.eu;

renate.weber@europarl.europa.eu;

cristiansilviu.busoi@europarl.europa.eu;

tudorcorneliu.vadim@europarl.europa.eu;

george.becali@europarl.europa.eu;

laszlo.tokes@europarl.europa.eu;

iuliu.winkler@europarl.europa.eu;

csaba.sogor@europarl.europa.eu;

vasilicaviorica.dancila@europarl.europa.eu;

 

Domnilor și Doamne mandatați/ mandatate să reprezentați România în Parlamentul European,

Prin prezenta vă informez, ca cetățean al României și ca cetățean al Uniunii Europene, de opțiunea mea în legătură cu Tratatul Comercial Anti-Contrafacere (ACTA – Anti-Counterfeiting Trade Agreement).

Acest tratat, va avea ca efect distrugerea drepturilor mele și a concetățenilor mei români și europeni de a accesa Internetul și de a schimba liber informații și opinii.
Menționez că sunt, de asemenea, împotriva deciziei Consiliului Uniunii Europene din 28 septembrie 2008 care susține acest proiect.
Drepturile mele la libera exprimare precum și drepturile mele fundamentale vor fi puternic restrânse și, dacă ACTA va fi adoptată de
Parlamentul European, chiar și drepturile dumneavoastră, din punct de vedere politic și social, vor putea fi încălcate din cauza acestui Tratat.
– ISP-urile (furnizorii de servicii internet) vor fi responsabili din punct de vedere legal pentru ceea ce fac utilizatorii lor pe Internet,
obligați să acționeze ca o veritabilă Securitate Comunistă (după modelul sistemului de cenzură comunist din China)
– Medicamente generice care ar putea salva vieți ar putea fi interzise.
– Interesele deţinătorilor de drepturi de proprietate intelectuală sunt puse mai presus de libertatea de exprimare, viaţa privată şi alte drepturi fundamentale.
– Prevederile din versiunea finală a Acordului, al căror înţeles nu va fi clarificat înainte de ratificarea ACTA, sunt vagi şi riscă să fie interpretate în moduri care ar putea permite incriminarea unui număr mare de cetăţeni, pentru delicte triviale.
Modalitatea în care s-a realizat negocierea Acordului îl privează de credibilitate democratică şi de claritate juridică.
Dacă va fi ratificat, Acordul va avea implicaţii majore pentru libertatea de exprimare, accesul la cultură şi viaţa privată, va afecta comerţul internaţional şi va reprezenta un obstacol în calea inovării.

Deși văd necesară apărarea drepturilor de autor, nu pot fi de acord cu posibilitatea încălcării drepturilor fundamentale și libertatile cetățenești ale cetățenilor români și europeni, așa cum sunt ele stabilite de Tratatul de la Lisabona, Carta Drepturilor Fundamentale a Uniunii Europene, Tratatele Uniunii Europene și Constituția României.

Având în vedere asta și faptul că probabil doriți să participați și la următoarele alegeri pentru Parlamentul European vă solicit expres să nu susțineti acest proiect de Tratat. În caz contrar, nu doar că nu voi vota numele Dvs. la proximele alegeri, ci îmi rezerv dreptul de a protesta în oricare dintre modurile constituționale împotriva deciziei Dvs. referitoare la ACTA. Adaug că voi face tot posibilul pentru a atrage atenția asupra modului în care ați contribuit la anihilarea dreptului la liberă exprimare în Uniunea Europeană, militând activ împotriva oricăruia/ oricăreia dintre Dvs. care aduce un asemenea atac la demnitatea omului și cetățeanului din UE.

Cu speranța că acest lucru nu se va întâmpla,

Prof. univ. dr. Ovidiu Pecican,

Univ. Babeș-Bolyai din Cluj-Napoca,

membru al Consiliului Național al Uniunii Scriitorilor din România,

jurnalist

***

Consecințe ale aplicării ACTA

Companiile private sau chiar persoane private  vor putea, cu ajutorul furnizorului de internet și pe baza unei  simple suspiciuni sau plângeri ce vizează faptul că  utilizatorul de internet descarcă materiale protejate de drepturi de autor să:

– închidă site-uri de internet suspectate că oferă conținut protejat de drepturi de autor sau link-uri către alte situri cu astfel de conținut;
– monitorizeze activitatea tuturor pe internet (să verifice un istoric al siturilor accesate și  al descărcărilor) în scopul prevenirii sau identificării unor fapte ce privesc conținut protejat;
– vă încalce intimitatea și dreptul la viață personală prin monitorizarea conținutului e-mailurilor sau mesajelor de messenger, al descărcărilor pe care le-ați realizat, pentru a verifica dacă ați trimis sau primit conținut ilegal sau link-uri către vreun conținut ilegal. Vor putea accesa astfel și datele bancare.
– vă verifice telefonul mobil, laptopul, sau stick-ul tot pe baza unei simple reclamații sau suspiciuni, la aeroport sau în gări, în scopul găsirii de fișiere „piratate”.
– folosească informațiile pe care le vor obține de pe urma spionării așa-zis  legale  (și perfect etice) a utilizatorilor de internet în scop comercial.
– vă oblige la plata unor amenzi usturătoare sau chiar să vă trimită la închisoare, ca pedeapsă exemplară, în cazul în care ați  comis teribila crimă de a descărca  o melodie de pe internet.

Toate acestea se vor realiza:
– pe baza unei simple suspiciuni sau  plângeri, și fără niciun fel de explicații;
– fără mandat judecătoresc;
– fără să fiți  informat(ă), în prealabil, că sunteți cercetat(ă) și lipsindu-vă astfel de dreptul de a vă apăra.
– călcând în picioare drepturile fundamentale ale omului, în scopul protejării privilegiilor unei categorii despre care s-au spus multe lucruri ce tind să se adeverească.

Advertisements

TEMPLE

Posted in Artists, Events, Friends, Theatre with tags , , , , , , , , , , , , , , on 15 May 2011 by Alexandru Pecican

Lansarea volumului de poezii “TEMPLE” de SORIN FILDAN.

Arad, 13 mai 2011, Teatrul Vechi.

Regia: Alexandru Pecican

Lupus Dacus

Claudiu Bleonț

foto: Andrada Damianovskaia

Mircea Ghitulescu – despre verii Pecican

Posted in Critique with tags , , , , , , on 30 September 2010 by Alexandru Pecican

Este o pacoste să vezi cum  trec neobservate cărţile bune în zilele noastre. Dovada unei lumi care trăieşte la zăpăceală,  fără putinţă de evaluare ierarhizare  şi valorizare. Este şi cazul volumului  de scenarii dramatice intitulat,  perfid,  Arta  rugii de  Ovidiu şi Alexandru Pecican apărută, hăt, în urmă cu doi ani, carte  despre care ştiu mai bine clujenii din mediul literar. Spun perfid pentru Arta rugii este o parodie laică la Arta fugii de Johann Sebastian Bach. De fapt lucrurile stau chiar pe dos pentru că Fugile lui Bach trebuiau să se numească Arta rugii şi rugile verilor Pecican, Arta fugii,  pentru simplul motiv că în piesele lor toată lumea fugăreşte pe toată lumea. Altfel spus,  Arta fugii DE Bach este o infinită rugăciune iar în Arta rugii o permanentă alergare  Ca să nu încurcăm cititorii trebuie să ştim ca fuga este şi alergare  dar  şi o formă muzicală religioasă catolică.
După 1990   (dacă nu dintotdeauna) pare că a dispărut gustul pentru eroism  care a produs atâtea  capodopere literare în Occident,  de la Richard al III-lea de Shakespeare până la  Cidul de Corneille şi mult mai departe, la Brecht. Să fi apărut gustul pentru parodia istoriei odată cu Jean Giraudoux care a promis  în 1935 că Războiul Troiei  nu va avea loc/ La Guerre de Troie n’aura pas lieu ?
Arta s-a  hrănit dintotdeauna cu istorie iar faptul că ne lipsesc scrierile eroice nu înseamnă că  preocuparea pentru fapte demult petrecute nu mai interesează pe nimeni. Dimpotrivă. Doar că nu mai este vorba de o istorie documentară până la detalii ca în Danton  de Camil Petrescu ci de una “apocrifă”, pe jumătate inventată,  cealaltă jumătate fiind teatralizată. Oricum istoria din literatura modernă este una profund  personală, adică  citită de autori prin grila temperamentului şi nu a reconstituirii. Este exact secretul ce desparte arta de realitate.
Cea mai consistentă  dintre cele trei piese cuprinse în volumul verilor Pecican (Arta rugii, Ciubăr Vodă Ninsoare în codru) este chiar piesa titulară.  Energia polemică împotriva istoriei strămoşeşti se abate asupra lui sărmanului Iliaş al II-lea Rareş (fiul cel mare al lui Petru Rareş)  domnitor al Moldovei timp de cinci ani,  între  1546-1551.  Preferând kieful turcesc,  a abdicat înainte de a face rău ţării  şi s-a botezat Mehmet.     Piesa  are farmecul umorului filologic clujean  lansat de Ioan Groşan în Şcoala ludică . Dar, dacă  Ioan Groşan se juca ingenios, în anii 70,  cu istoria  literaturii  române  verii Pecican se joacă,  în 2008,  cu istoria moldovenilor din secolul al XVI-lea.  Nimic mai savuros decât aceste istorii apocrife în care Iliaş Vodă se amestecă  cu bufoni împrumutaţi din Shakespeare dar   îmbrăcaţi ţărăneşte pe dedesubt.  Nici Marin Sorescu nu e departe cu comediile sale istorice Răceala şi A treia ţeapă
Prima întrebare ce răsare  este cum se poate scrie o piesă în doi,  deşi nu sunt foarte rare cazurile,  Fraţii Presniakov fiind  printe ultimele apariţii. În cazul nostru  lucrurile par mai uşor de explicat. Ovidiu,   este reflexiv, Alexandru,  ludic.  Ovidiu Pecican se trage din bibliotecă în timp ce Alexandru vine de pe scenă. Unul e scriitor şi filozof,   altul director de scenă şi plastician. Unul scrie, altul citeşte şi desenează ce a citit.   Unul  redactează, celălalt  face “casting” adică împarte rolurile, ceea ce,  în paranteză fie spus,  este partea cea mai amuzantă a colaborării. Citind ce a scris vărul Ovidiu, Alexandru deja inventează “în afara textului” şi teatralizează copios. Este cea mai savuroasă parodie istorică în limba română, dramă şi cmedie în egală măsură,   cu excepţia pamfletelor dramatice ale  lui Iordache Golescu (Starea Ţării Rumâneşti acum în zilele măriei sale Ion Caragea Voevod pe vremea asidosiei scrisă la leat 1818, septembrie 29. şi  Comedia ce să numeşte Barbu Văcărescul, vânzătorul ţării izvodită dă Dârzeanul ce-i zic Slăbănogul care şi-a tipărit cu cheltuiala calemgiilor dă visterie spre pomenirea ticăloşiei ţării la venirea muscalilor când a fugit măria sa Grigorie vodă Ghica din scaun (1828).
Limba arhaică,   şi aceasta apocrifă pe care o folosesc autorii,   este atât de aiurită încât îţi dai seama pe loc că este inventată  sau cel puţin parodiată.  Sau nici una nici alta: un colaj alcătuit din ciozvârte de drame istorice luate de ici şi puse colo. Nimeni nu-şi urăşte propria istorie mai tare ca verii Pecican. O recunoaşte Ovidiu într-un argument  al cărţii: „Am tras din greu pe istoria neamului, restituindu-i, după puteri, dimensiunea rizibilă, scabroasă, autopamfletară, scrofulentă, mizericordioasă şi scatofanică în trei construcţii shakespeariano-hollywoodiene”. Să nu ne mirăm, este exact ce a făcut  Shakespeare cu istoria Angliei. Pare că urăsc „istoria neamului”  fiindcă îşi doresc o alta mai nobilă ca Emil Cioran despre care Cornel Ungureanu spune că ar fi dorit ca România să aibă suprafaţa Chinei şi cultura Franţei. Este evident că,  pe dimensiunile generale    demersul este de inspiraţie cioraniană. Dar verii Pecican  fac  mult mai mult decât atât: ei  dau importanţă istoriei României chiar dacă în versiune „scatofanică şi mizericordioasă”. Poate că acesta este viitorul :  Dacă românii ar scrie mai mult teatru abject despre ei înşişi  ar fi jucaţi în toate colţurile lumii.    Este, într-adevăr,  o acrobaţie culturală cartea lui Ovidiu şi Alexandru  Pecican, aşa cum bine spune Mihai Măniuţiu într-o inspirată precuvântare. În plus,  el resimte un adiere  flamandă  dinspre Michel de Ghelderode. Dar, întrebare firească:  dacă tot i-au plăcut atât de mult aceste texte de ce nu le pune în scenă acum când are absolut toate mijloacele s-o facă ?

Mircea Ghiţulescu

LIMBA ÎNGERILOR

Posted in Triclinium with tags , , , , on 21 February 2010 by Alexandru Pecican

Lăsată, din nefericire, pe seama teologilor şi a esotericilor, chestiunea idiomului angelic şi a accesului la el rămâne rezervată pentru timpul resorbţiei la (ridicării în) metafizic. Dacă prin „limbă”  înţelegem un cod al comunicării între instanţa trinitară divină – în creştinism – şi îngeri, atunci la acesta nu cred să avem acces în viaţa terestră şi este inutil să ne întrebăm ceva cu privire la el. Dacă, în schimb, căutăm să aflăm cum îşi comunică îngerii mesajele către oamenii aleşi, atunci Biblia nu lasă îndoieli: ei folosesc limba oamenilor. Cum vor fi comunicând îngerii între ei este altceva, şi ţine de ordinea supranaturală instituită de Bunul Dumnezeu.

Există  însă oameni dăruiţi cu haruri speciale, dacă nu în realitatea imediată, atunci măcar în istoria credinţei, în imaginarul artistic şi în fantasmările unora dintre noi. Sfântul Francisc vorbea cu păsările, şi în ce limbă să o fi făcut, dacă nu în „îngerească”? La fel făcea şi vindecătorul întregii zoologii, Doctorul Au-Mă-Doare sau, cum îi spun englezii în original, Dr. Dolittle (dr. Făpuţin?!). Limba vorbită de populaţia Nav’i de pe planeta Pandora, din Avatar, deşi aduce a amerindiană întrucâtva, nu este un soi de grai angelic, ea însăşi? Măcar pentru că e din cer şi de deasupra oamenilor, eu aşa aş vedea-o, metaforic vorbind.

… Limba îngerilor ar fi, în orizontul umanului, orice limbă inexistentă  şi deasupra celorlalte: de la indoeuropeană la limba prebabelică (dinainte de episodul Turnului Babel, adică) şi de la vorbirea Poporului Ales, prefirată în filosofie şi teologie esoterică de kabalişti, la proiectul esperanto (nu şi realizarea acestuia din urmă, care îi dovedeşte labilităţilor). Şi, poate cel mai apropiat limbaj îngeresc de oricare din noi este graiul somnului, vocile şi bolboroselile lor din spaţiul oniric, ceea ce părem a desluşi pe când dormim.

Ovidiu Pecican

book covers – Historia de los rumanos

Posted in Book covers, Gallery with tags , , , , , , , , , , , , , on 18 February 2010 by Alexandru Pecican

book covers by: Andrada Damianovskaia