Archive for energy

DIAGRAMA TILLER

Posted in Doctrine with tags , , , , on 17 March 2010 by Alexandru Pecican

Curba exponenţială din cadranul (1) descrie evoluţia materiei pozitive, în funcţie de viteză. Energia particulei creşte spre infinit, atunci cînd viteza se apropie de viteza luminii, existenţa fizică a particulei nefiind posibilă dincolo de bariera impusă de viteza luminii.

Curba exponenţială din cadranul (2) descrie evoluţia particulelor tahionice, nonfizice, a materiei negative, a cărei existenţă începe la viteze superioare vitezei luminii şi a cărei energie creşte o dată cu viteza. Conform teoriei profesorului Tiller, aceste particule tahionice constitue substratul radiaţiei magnetoelectrice, ce caracterizează materia negativă, care evoluează în spaţiul – timp negativ din cadranul (2). Unificând cele două spaţii, putem considera Universul nostru ca fiind caracterizat de particule cu masă pozitivă, ce evoluează cu viteze până în preajma vitezei luminii şi care, la depăşirea acestei viteze, trec inevitabil în universul spaţiu-timp negativ. Ideea este aceea a unităţii celor doua spaţii: pozitiv şi negativ, a continuităţii şi coexistenţei simultane.

Fiinţa umană şi viul, în general, este de asemenea, un continuum de materie pozitivă şi negativă, de materie şi energie. Fiziologia ei este destul de greu de sistematizat şi mai ales de cunoscut, în stadiul actual al stiinţelor. Zeci de ani, cunoaşterea derivată din ştiinţele „exacte”: biologie, fizică, matematică, chimie, biofizică, genetică au ignorat scrierile vechi orientale, cu privire la fiinţa energetică om. Astăzi asistăm cu uimire la redefinirea viului în laboratoare ultramoderne, ce folosesc acele discipline „exacte”, mai sus amintite, în descoperirea a ceea ce anticii defineau cu precizie, cu mult timp în urmă şi anume – celelalte corpuri, corpurile eterice nonfizice. Astfel, fiinţa energetică om este redefinită ca un câmp energetic, în care materia pozitivă de natura electrică, ce conţine particule care evoluează pînă în viteza luminii, se îmbină cu materia nonfizică, eterică, negativă, de natură magnetică, alcătuite din particole non fizice, ce evoluează cu viteze superioare vitezei luminii.

T. Victor Moldovan

EPISODUL GHEHAZI

Posted in Doctrine with tags , , , , , , on 17 March 2010 by Alexandru Pecican

…Ghehazi era slujitorul lui Elisei, marele profet din Israel. S-a întâmplat pe vremea aceea că în timp ce poporul ales locuia în Dotan, regele Siriei a declarat război împotriva lui Israel. Dar poporul lui Izrael a aflat din timp planurile de bătălie ale Sirienilor şi a reuşit să scape fără să se lupte cu ei.

Furios pentru că cineva îi trădase planurile, regele sirian a cerut celor pe care îi suspecta ca vinovaţi să-şi mărturisească greşeala. Unul dintre ei însă l-a informat pe rege că un profet din Israel ştia tot ceea ce vorbea regele sirian în tabăra sa – inclusiv cele spuse de rege în dormitorul său. După ce a aflat unde era Elisei, regele sirian a trimis o armată numeroasă în timpul nopţii pentru ca să încercuiască cetatea în care locuia profetul.

A doua zi în zori, Ghehazi s-a sculat şi a făcut o plimbare de dimineaţă şi a fost foarte speriat când a văzut numărul mare de trupe siriene care înconjuraseră oraşul. L-a contactat foarte repede pe Elisei şi i-a spus: „ Vai, stăpânul meu! Ce să facem?” Iar Elisei i-a răspuns: „Nu te teme, pentru că cei ce sunt cu noi sunt mai numeroşi decât cei ce sunt cu ei.” Apoi el s-a rugat pentru Ghehazi şi a zis:”Doamne, deschide-i ochii ca să vadă!” Iar Domnul i-a deschis ochii, iar el a văzut muntele plin de cai şi de care de foc în jurul lui Elisei. După aceea Domnul şi armata Lui îngerească i-a lovit pe soldaţii sirieni cu orbire, astfel încât au fost conduşi de Elisei în Samaria, iar milostivul profet i-a eliberat acolo.

Cum a putut Elisei să ştie despre această mare de îngeri? Elisei avea ochi duhovniceşti şi nu a limitat dimensiunea cerească de condiţiile spaţiului şi timpului. El a avut darul de discernământ spiritual ca să înţeleagă că, deşi cerul se află oarecum departe, este în acelaşi timp şi prezent…..

Richard J. Ballew