Revista Tribuna

Revista Tribuna nr. 181 – 16-30 matie 2010

ilustratii: Alexandru Pecican

http://www.revistatribuna.ro/

Corabia lui Sebastian Brandt

Text pentru spectacolul Corabia lui Sebastian Brandt. Colaj şi prelucrare după A.E. Baconsky, Corabia lui Sebastian, -poezii şi antipoezii – de Al.Pecican

F1.      Am devenit unul din personajele lui Sebastian Brant!

F2.      În vitrine se-neacă piticii veniţi din Levant.

F1.      capetele smulse de pe umeri zboară prinzându-se pe alţi

umeri, nimenea nu mai ştie al cui e capul pe care îl poartă

F2.      şi totuşi plutim înainte cu toate pînzele-n vînt!

F1.      Noaptea o-ntîmpinăm cu o muzică albă, muzică de ospiciu.

F2.      plîngerile ce se aud uneori transpar cu pete roşii de rugină.

F1.      am uitat calendarele, ceasul…şi stelei polare i-am schimbat

masca…

F2.      Dar drumurile acestea nu mai pot duce –napoi…

F1.      Drumul e fară drum…

F2.      nu ne rămîne decît orizontul rotund, cercuri concentrice,

ziduri aeriene de temniţă…

F1.      Mîine…mîine poate vom fi un imens insectar…

F2.      căpetenii necunoscute îşi vor pleca fruntea comemorând

nefirescul nostru sfârşit…

F1.      şi idolii cărora ne–nchinăm vor trece în temple străine…

F2.      Şi totuşi plutim înainte cu toate pînzele-n vînt….

F1.      zile-ncordate, nopţi cu trenă de fosfor…

F2.      desăvîrşirea noastră o simt păsările de pradă ce ne urmează

mereu …

F1.      şi cîinii cu ochi de sticlă…

F2.      scene sfîşietoare în vomitoriile cu dale de aur…

F2.      bătrînii uită repede!

F1.      tinerii strigă dar nu mai ştiu încotro şi când…

F2.      stelele false urcă pe cer!!!!

F1.      totul devine o larmă confuză un vacarm dureros…

F2.      şi cerşetorii plătiţi să cînte la bîlciuri deplîng neputinţa

cuvintelor…

F1.      am avut odinioară..nu mai ştiu ce-am avut…

F2.      căci nu ne lipseşte nimic!!!

F1.      nu mai vreau să ajungem…

F2       Nu mai vrem decît drumul…

F1.      drum fără drum…

F2.      ţărm fără ţărm…

F1.      Cuvintele se uzează şi ele…

F2.      steagurile trebuie schimbate mereu!

F1.      Şi cântarul atârnă în aşteptarea spadei ce nu mai cade.

F2.      În timp ce vîntul mătură totul şi noaptea se-apropie..

F1.      stingeţi lumina!!!! ..mi-e somn….

F2.      Torţele ard şi mulţimile trec în convoi…

F1.      şi ochii de aur îşi trag pleoapele negre…

F2.      vor apare profeţii…

F1.      înnoitorii…

F2.      oamenii viitorului…

F1.      toţi cei falşi vor ajunge profeţi!

F2.      şi multă lume îi va urma…

F1.      cînd, murdari şi cu ochii sticlind de lăcomie…

F2.      vorbind mereu în numele altora vor reclama  puterea

pentru ei…

F1.      şi le veţi da-o căci veţi fi obosiţi…

F2.      De cine vă temeţi?

F1.      nu-i nimeni, e prea devreme, dormiţi…dormiţi!

F2.      de cine vă temeţi? E încă devreme..dormiţi!

F1.      între două minciuni…

F2.      între două culori…

F1.      între două iluzii…

F2.      am fost tineri ne-am maturizat am crezut unii în

minciunile altora ne-am vopsit unii în culorile

altora ne-am hrănit unii cu iluziile altora….

F1.      mereu între două alternative înşelătoare iată ne-aşteaptă

acum vârsta de gheaţă iar cei ce vin după noi vor

întoarce clepsidra…

F2.      ruinată şi neagră creşte moara de vânt, spada cade-n noroi

iar învingătorii cerşesc la porţile celor învinşi..

F1.      nu! Nu vom mai face războaie…

F2.      fără luptă vom cădea învinşi în false carnagii

într-un imens măcel demagogic…

F1.      noul Jan Huss,

F2.      noul Savonarola…

F1.      noul Luther…

F2.      vor apare pe ecrane, vor fi urmăriţi…

F1.      focurile vor fi întreţinute cu ziare…

F2.      şi pe deasupra capetelor noastre umflate…

F1.      mâini murdare se vor strânge una pe alta pe-ascuns

lasându-ne mereu între două…

F2.      între două minciuni!!!

F1.      între două culori…

F2.      între două iluzii….

F1.      Taci!!!!!

F2.      Dacă vrei totuşi să spui ceva..învaţă să urli!!!!

F1.      Şi tu te gândeşti la plecare?..

F1.      ca şi când pe un elegant transaltantic ai privi cum

se-apropie ţărmul…

F2.     dar ţărmul eşti tu!!!

F1.      cu toţi bătrînii tăi cu toate pădurile şi mormintele tale..

de-atîtea ori jefuite….

F2.      şi tu te gîndeşti la plecare?

F1.      am scris oblic am scris între DA şi Nu am gravat

indescifrabile rune…

F2.      Singuratăţii voastre i-am dat propriul meu chip…

F1.      dar poate că voi nu veţi ceti niciodată aceste inscripţii

F2.      Şi va veni iarna lungă cu statuile ei…

F1.      Mai departe ..nu ascultaţi de nimeni!!!!

F2.      mai departe e alb!

F1.      arahnidele-şi ţes în jurul stemelor pânza…

F2.      popoarele-şi trec unul altuia rând pe rând nebunia şi

umbrele…

F1.      şi gnomi invizibili mişună aprinzînd felinarele..

F2.      pe care vîntul le stinge mereu…

F1.      Taci!!!!!

F2.      daca vrei totuşi să spui ceva..învaţă să urli!!!

F1.      Taci!

F2.      Stingeţi lumina!!!!!

F1.      Mi-e somn……..

Sfîrşit

Sebastian Brandt

Sebastian Brandt

gravura de Albrecht Dürer

Muzica din “Corabia lui Sebastian Brandt” (3)

Fragmente muzicale din coloana sonora a spectacolului “Corabia lui Sebastian Brandt” de Alexandru Pecican

Muzica compusa de Andrada Damianovskaia

http://www.trilulilu.ro/damianovskaia/223ff5cd902ebb

Muzica din “Corabia lui Sebastian Brandt” (2)

Fragmente muzicale din coloana sonora a spectacolului “Corabia lui Sebastian Brandt” de Alexandru Pecican

Muzica compusa de Andrada Damianovskaia

http://www.trilulilu.ro/damianovskaia/7e2769ea2e63b4

Muzica din “Corabia lui Sebastian Brandt” (1)

Fragmente muzicale din coloana sonora a spectacolului “Corabia lui Sebastian Brandt” de Alexandru Pecican

Muzica compusa de Andrada Damianovskaia

http://www.trilulilu.ro/damianovskaia/de16ca11ca7fa1

SPĂRGÂND VALURI (BREAKING WAVES)

Jay Bartender Snooll

3. Sweet drunkers

Eram încă tânăr în felul meu – iar asta nu ţinea în niciun fel de vârsta pe care o aveam -, dar lucrul acesta l-am înţeles numai după ce omul m-a invitat, rânjind, tocmai pe mine să îl pipăi. Se aştepta, probabil, ori să mă ridic şi să o şterg pentru totdeauna, ori să mă arăt tulburat , pretextând o lipsă de bani.

Nu s-a întâmplat nici una, nici alta. Am păşit calm până la masa de alături, unde şedea, făcându-mi loc printre curioşii cu nimic mai prezentabili decât acela, m-am aşezat, descheindu-mi vestonul, şi, deşi erau ultimele monede pe care le aveam în buzunar, am depus, cu un zornăit, dolarii pe tăblie. Apoi, fără să mă grăbesc, am început să îi frec între degete pielile foşnitoare, pergamentoase şi cenuşiu-gălbui, privindu-l în ochi şi ascultând docil îndemnurile de pe margine.

Erau guri care şuierau şi ochi care cereau, căscaţi demonic, să îmi plimb palma de-a lungul osului antebraţului sau, dimpotrivă, să verific pe sub cămaşa atârnându-şi mâneca prea largă cât de rezistente erau ligamentele care îi ţineau oasele împreună. Nu exista oroare care să nu le fie dragă muşteriilor necunoscuţi şi abrutizaţi dimprejur. Iar cel mai voluptos era însăşi victima, care îşi savura victoria morală asupra celorlalţi, rotindu-şi de jur împrejur privirile dominatoare.

Am înţeles atunci cum poţi deveni din victimă un dominator satanic, înnebunind o încăpere întreagă de bărbaţi de diferite condiţii mai mult decât ai fi putut-o face printr-o găleată cu sânge proaspăt răsturnată în mijlocul lor sau printr-un viol sălbatic direct pe podeaua cârciumei…

(va urma)

ilustratie: Alexandru Pecican